Moina

Moina

de George Bacovia


Cum stam in ziua aceea acasa plictisit de un tinar vizitator si cum nu puteam sa-l concediez pe o zi noroasa, cu o ninsoare uda ce colora orasul intr-un negru si alt murdarit, ma gandeam, fara a-l asculta, si nu stiam cum sa-l rog sa prepare doua ceaiuri intr-un ibric pe fereastra. Naivitatea mea, in cercul vietii, fdevenise cunoscuta pana si de copii ... Admiratii magulitoare si aspre observatiuni se amestecau intr-o logica dezordonata. Mai auzisem asa ceva si cunosteam destui invinsi sperand, totusi, cine stie pe unde...
Reusii peste citva timp sa-l rog sa prepare ceaiul, eu fiind ocupat cu terminarea unui manuscris intrerupt, pentru a-l rpezenta unei reviste.
Convalescent, de citva timp, uitam tinarul care vorbea si, in fierberea ceaiului, priveam pe fereastra, cu condeiul oprit, aceasta zi uda si plingatoare la nesfarsit. O tinara fata aparu la geam, careia tinarul se grabi sa-i deschida usa, foarte emotionat, rugand-o sa intr, pentru a nu sta in ploaie mai mult.
Cu o palpitatie inecatoare, ea intreba de o strada care imi era necunoscuta si despre care tinarul spunea ca e departe si intr-o directie cu totul alta decat aceasta...
Sunt imprejurari cu respiratii speciale, cind nu poti spune nimic, iar privirile clipesc cu subintelesuri, de a conveni, ca permise, situatiuni ce nu-ti plac. Aplecat pe manuscris in aceeasi preocupare de a scrie, auzeam intimitatile lor.
Luaram citesitrei ceaiul, intr-un roi de minciuni de care zimbeam, asteptind cu inserarea care cadea sa pot ramine singur, pentru a termina acest manuscris, care incepea sa ma oboseasca.
Au plecat pe noapte. Ea timida si nehotarata; el incintat ca de o afacere minunata.
Dar, dupa plecarea lor, orice concentrare de cugetare imi disparu, ascultind ploaia-ninsoare de afara, si viata imi aparu din nou atit de usurateca; in zadar mai cautam singuratatea pentru a o descrie prin prisma celor invinsi...

Cugetul romanesc, Bucuresti martie 1923





Moina


Aceasta pagina a fost accesata de 1430 ori.
{literal} {/literal}