In zadar
de George Bacovia
Vantul dupaia dupa casa, repezind valuri de ninsoare aspra cu sunet stins, afundand casele si felinarul cu unghiul de lumina apropiat de zapada. „Ar trebui scrisa aceasta noapte, imi spuneam trezindu-ma din somn, sunt ani de cand ai uitat-o in paharul de alcool...”
Dormitam stramb in sunetul de tarziu iernatic si vroiam sa aprind lumanarea de pe fereastra apasata de ninsoare, pentru a departa plansul ce colinda, si a ceti pentru totdeauna...
Vantul repezea o campie de zapada. si cele ce nu erau... era destul ca uitasem in paharul de alcool... Este aurora, ma gandeam, care va arata fantazia... si vantul repezea sunetul stins de ninsoare, ca si casa departata, cand plangea tarziu in coridorul ingheţat.
Ani repezi, cu plecari grabite, au lasat aceasta melodie stinsa in care stau vestejit... care ies din lume sa cer realitatea...
Ar trebui scrisa aceasta noapte cu un sunet stins in campia de ninsoare... pe care am uitat-o in paharul cu alcool...
In zadar
Aceasta pagina a fost accesata de 3615 ori.
