Un visator
de George Bacovia
Purta niste frumoase plete si, cu toata seriozitatea ce voia sa si-o impuna, tineretea se trada pe figura lui cu un aer bland si feminin. Cei mai multi il cunosteau sub numirea de „poetul socialist” desi era inca tanar si plin de amor.
Muncea, sub diferite forme, la cate o ruda a sa; iar de la targuielile zilnice, cu micile economii cumpara revistele si ziarele ce-i placeau pentru ca, apoi, in amiezele calduroase, sa le citeasca intr-o sura, unde dormea toata vara.
Versurile lui Neculuta: Spre tarmul Dreptatii, era volumul sau nedespartit, si, fiindca citise ca autorul fusese poet si cismar, nu rareori il vedeai prin cismarii stand pe scaunas, intre lucratori si cetind, printre loviturile de ciocan, versurile poetului sau favorit.
Il gaseai, cateodata, si printre geluiturile blonde la cate o stolarie, iar cand intamplarea facea sa fie si femei, incerca sa aduca vorba despre „Amorul liber” in urma caror discutiuni fetele radeau si-l trageau de par, pe care el si-l arunca indarat cu un gest larg si cu un zambet de necaz.
Tot o convorbire de acestea, amoroasa, se deschise intr-o zi intre el si un lucrator cismar, vecin, la care asculta si o fata a patronului, expansiva, si, care de multe ori ii deranjase frumoasele plete.
Ea isi batea joc, mai mult ca altadata, de ceea ce auzea, primind raspunsuri reci din partea „poetului socialist”, zicandu-i: o fata de patron nu poate sa inteleaga acest fel de amor si cu regret trece printre „nesuferitele burgheze”, plecand aproape suparat...
Intr-o noapte, tarziu, pe cand cetea in sura lui, la lumina uni felinaras, si cum se gandea la ea, la fata cismarului vecin, pe care o iubea cu toata nepotrivirea de idei, auzi cainele latrand si imediat gudurandu-se.
Voi sa sara din pat, dar tiptil, cu un deget la buze, „nesuferita burgheza” intra in sura si-l acoperi cu sarutari. Ii sopti apoi ca a inceput sa inteleaga, ca vrea sa fie si ea socialista, si ca-l iubeste mai demult...
Palid el tremura de emotii neindurate, si nu stia ce sfarsit sa dea acestei surprize, mai ales ca nebunateca copila spunea ca e desculta si ca simte frig... Pentru a salva situatia „poetul socialist” isi lua un aer grav, o lasa langa dansul cu conditia de a fi serioasa, fiindca ora socialismului n-a sosit inca, si sa fie pana atunci cu bagare de seama asupra urmarilor.
Ea voia sa-l inteleaga deplin, dar isi continua felul sau nebunatic de a fi, repetand neconditionat ca e numai si numai socialista... Pentru a-si gasi calmul, el deschise cartea Spre tarmul Dreptatii si incepu sa citeasca incet o poezie de revolta pe care ea parea ca o asculta, dar mai mult se gandea la „amorul liber”, acel din a carui cauza ei se suparasera in unele convorbiri.
Zarea din felinaras se trecea, si cucosii se auzeau cantand spre zori; cand termina de citit, o facu atenta de plecare pe cand ea, atat de amoroasa, uitase totul. Fiindca trebuise sa plece prin spartura gardului pe unde venise, se ridica dezamagita rugandu-l sa n-o mai faca „nesuferita burgheza”, deoarece i se parea ca el s-a contrazis in privinta celor spuse despre amorul liber. De atunci, ei se intalneau mai des si se luptau, prin discutiuni, pentru a se vedea care din ei are mai multa dreptate.
Un visator
Aceasta pagina a fost accesata de 2713 ori.
