Viata sa intelectuala
de George Bacovia
Viata sa intelectuala ii adusese obisnuitele indispozitii de nervi.
Ratacit printre ai sai, simtea ca nu mai prezinta nici un interes.
in niste zile calduroase de vara, se hotari pentru niste tarmuri de mare, impreuna cu o tovarasa...Ca si un mort, sedea dezbracat la soare, pe nisip, sau ca doi primitivi, printre stancile batute de valuri. Natura si cerul plin de soare pareau ca voiesc sa ajute nervii lui obositi.
Cu umbra lor pe nisip, in pustietatile marine, priveau inspre vapoare, spre alte continente.
El era nascut pentru orase mari;
La tarm,
O gand amar...
Singuratati,
Pribege seri de primavara,
Parfumuri ce se duc pe vant –
si flaute din stanci de mare...
A fost ca niciodata…
Ingrijitoare asteptari,
Si valuri ce fosnesc la tarm.
Singuratati,
Si flaute
Din stanci de mare.
Viata sa intelectuala
Aceasta pagina a fost accesata de 2239 ori.
