De iarna
de George Bacovia
Un hoit, un corb, un camp, si eu,
  Iarna si-ncepe a ninge-
  Ninsoarea-mprejur cu cerul s-atinge
  Nimeni, zapada, si ninge mereu.
-O, corb !
  Ce rost mai are-un suflet orb
  Ce vine singur in pustiu-
  Cand anii trec cum nu mai stiu,
  O, corb !
  Ce rost mai are-un suflet orb
  -Chiar !
-O, corb !
  Ce rost mai are-un suflet orb
  Intarzieri, mormant inchis-
  E oare viata, sau e vis-
  O, corb !
  Ce rost mai are-un suflet orb
  -Chiar !
Tarziu, si ninge, noaptea se lasa
  Sunt singur acum
  Iata orasul, nimeni pe drum-
  Pace, nimic, am ajuns acasa !
Comedii in fond, 1936
                                                                                                              		
				
				De iarna
		
					
		
Aceasta pagina a fost accesata de 7527 ori.
		


