Dialog de iarna
de George Bacovia
Fereastra e-o poema de plumb si de scantei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai tarziu de miezul noptii sunt orele trecute...
in haosul vietii nici noi nu ne-am gasit...
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
-- Sa viu ?
-- Oh ! mi-i frica...
-- Vezi !
-- Hai !
-- Am venit ;
-- Unde ?
-- Langa tine ;
-- Plang...
-- Plang...
-- Taci...
-- Hai...
-- Hai ;
-- in infinit...
-- in infinit ;
-- Canta...
-- Vis ;
-- Da...
-- Nu.
-- Nu...
-- Minus ;
-- Minus...
-- Plus ;
-- Plus...
-- Armonie.
-- Armonie...
-- Cand ?
-- Cand...
-- Poate ;
-- Poate...
-- Of !
Fereastra e-o poema de plumb, si de scantei.
O zi de promoroaca in camera patrunde...
Sirenele de munca vibreaza, plangator ;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior...
-- Unde... Unde ? !
Orizonturi noi, Bacau, mai 1915
Dialog de iarna
Aceasta pagina a fost accesata de 2607 ori.
