Iarna, de-o vreme ma duce regretul

Iarna, de-o vreme ma duce regretul

de George Bacovia

Iarna, de-o vreme, ma duce regretul
Prin cranguri, pe margini de linii ferate -
Trec singur spre seara pe ape-nghetate
Cand falfaie, pe lume, violetul.

Paloarea, mutismul mimeaza-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou cand apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
si-astept in zapada... dar ce mai astept?

Hau!... hau!... departat sub stele-nghetate...
in noaptea grozava la cine voi bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... hau!... departat sub stele-nghetate...

(1916)




Iarna, de-o vreme ma duce regretul


Aceasta pagina a fost accesata de 872 ori.
{literal} {/literal}