La toamna cand frunza va ingalbeni

La toamna cand frunza va ingalbeni

de George Bacovia

La toamna, cand frunza va ingalbeni,
Cand pentru ftizici nu se stie ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, batut de ploi, cum n-am mai fost candva,
Tarziu, in geamul tau, incet, cu o moneda voi suna.

si-n toamna asta uda, mai putreda ca cele ce s-au dus,
Cand vantul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tau, in spaima noptii, ca un prelung final,
Voi repeta ca anii trec mereu mai greu, si mai brutal.

Va bate ploaia... si tarziu, la geamul tau voi plange-ncet...
Va rataci alcoolizat, apoi, in noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din cate voi avea de spus...
in toamna asta uda, mai putreda ca cele ce s-au dus.




La toamna cand frunza va ingalbeni


Aceasta pagina a fost accesata de 1648 ori.
{literal} {/literal}