Nervi de toamna

Nervi de toamna

de George Bacovia

E toamna, e fosnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
si-i frig, si bureaza.

Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
si-amantii profund ma-ntristeaza -
imi vine sa rad fara sens,
si-i frig, si bureaza.

Flacara, Bucuresti, 5 mai 1912




Nervi de toamna


Aceasta pagina a fost accesata de 1074 ori.
{literal} {/literal}