Nervi de toamna
de George Bacovia
E toamna, e fosnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
si-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
si-amantii profund ma-ntristeaza -
imi vine sa rad fara sens,
si-i frig, si bureaza.
Flacara, Bucuresti, 5 mai 1912
Nervi de toamna
Aceasta pagina a fost accesata de 2340 ori.
