Nervi de toamna

Nervi de toamna

de George Bacovia


Iarba de plumb si aer tare...
Pudrat pe-o eczema ce fata mi-o sapa;
Pe camp, cu-o umbra de cugetare-
Violet, corbi, si-oglinzi de apa.
-O, tu, care vei rataci ca mine
in culori inchise, si ametit la pas,-
Dus de frumos, de mai bine...
Demult, intr-o toamna, s-a stins un glas.

Cugetul romanesc, Bucuresti, august-septembrie 1923




Nervi de toamna


Aceasta pagina a fost accesata de 1040 ori.
{literal} {/literal}