Nervi de toamna
de George Bacovia
Iarba de plumb si aer tare...
Pudrat pe-o eczema ce fata mi-o sapa;
Pe camp, cu-o umbra de cugetare-
Violet, corbi, si-oglinzi de apa.
-O, tu, care vei rataci ca mine
in culori inchise, si ametit la pas,-
Dus de frumos, de mai bine...
Demult, intr-o toamna, s-a stins un glas.
Cugetul romanesc, Bucuresti, august-septembrie 1923
Nervi de toamna
Aceasta pagina a fost accesata de 2000 ori.
