Sunt solitarul pustiilor piete
Cu triste becuri cu pala lumina-
Cand suna arama in noaptea deplina,
Sunt solitarul pustiilor piete.

Tovaras mi-i rasul hidos, si cu umbra
Ce sperie cainii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovaras mi-i rasul hidos, si cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor piete
Cu jocuri de umbra ce dau nebunie;
Palind in tacere si-n paralizie,-
Sunt solitarul pustiilor piete.

Romanul literar, Bucuresti, an. II, 21-28 mai 1907