Poema finala

Poema finala

de George Bacovia

Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns in pivnita adanca, fara a spune un cuvant
Singur sa fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamant...

Pe strada urle viata, si moartea
Si planga poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozava nu-i gluma, nu-i vis --
Plumb, si furtuna, si pustiu,
Finis...

istoria contemporana...
E timpul... toti nervii te vor...
O, vino odata, maret viitor.

Eu trebuie sa plec, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Mahnit de crimele burgheze, fara a spune un cuvant
Singur sa ma pierd in lume nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamant...

Cartea vremii, Bucuresti, noiembrie 1916




Poema finala


Aceasta pagina a fost accesata de 1028 ori.
{literal} {/literal}