Poema finala
de George Bacovia
Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns in pivnita adanca, fara a spune un cuvant
Singur sa fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamant...
Pe strada urle viata, si moartea
Si planga poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozava nu-i gluma, nu-i vis --
Plumb, si furtuna, si pustiu,
Finis...
istoria contemporana...
E timpul... toti nervii te vor...
O, vino odata, maret viitor.
Eu trebuie sa plec, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Mahnit de crimele burgheze, fara a spune un cuvant
Singur sa ma pierd in lume nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamant...
Cartea vremii, Bucuresti, noiembrie 1916
Poema finala
Aceasta pagina a fost accesata de 2740 ori.
