Poema in oglinda

Poema in oglinda

de George Bacovia

In salonul plin de vise,
in oglinda larg-ovala incadrata in argint,
Bate toamna,
si gradina cangrenata,
in oglinda larg-ovala incadrata in argint.

in fotoliu, ostenita, in largi falduri de matase,
Pe cand cade violetul,
Tu citesti nazalizand
O poema decadenta, cadaveric parfumata,
Monotona.

Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...

Dar pierduta, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, imprejurul din salonul parfumat.
si privirea-ti cade vaga peste apa larg-ovala,
Pe gradina cangrenata,
Peste toamna din oglinda -
Adormind...

Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...

insa pal ma duc acuma in gradina devastata
si pe masa parasita - alba marmura sculptata -
in vesmintele-mi funebre,
Ma intind ca si un mort,
Peste mine punand roze, flori palite,-ntarziate
Ca si noi...

Zi, finala melodie din clavirul prafuit,
Or ajunge plansul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violeta,
Catafalcul,
si gradina cangrenata,
in oglinda larg-ovala incadrata in argint...

Romanul literar, Bucuresti, 1 iunie 1912





Poema in oglinda


Aceasta pagina a fost accesata de 982 ori.
{literal} {/literal}