Imensitate, vesnicie,
Tu, haos, care toate-aduni
In golul tau e nebunie,-
Si tu ne faci pe toti nebuni.

In fata ta sunt cel mai las.
Imensitate, vesnicie,-
Iubesc o fata din oras
Invata-ma filosofie.

Imensitate, vesnicie,
Pe cand eu tremur in delir,
Cu ce suprema ironie
Arati in fund un cimitir.

Romanul literar, Bucuresti, 11 martie 1907