Scantei galbene

Scantei galbene

de George Bacovia

Vom spune ca toamna a venit foarte trist-
La o fereastra melancolica, mi s-a parut ceva,
Insa m-a trezit un glas pozitivist
Vant umed, si frunza zboara, undeva.

Am ajuns, acum, pe un camp cu ape
In lunca, medita un poet cunoscut-
Parea ca de oameni nu mai incape;
De-aceasta-ntamplare, atat de rau mi-a parut.

Eu nu mai stiu nimic, si m-am intors acasa.
Uitati-va ce gol, ce ruina-n amurg-
Amurgul galben m-a-ngalbenit, si m-apasa,
Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.

Miscarea literara, BBucuresti, 18-25 iulie 1925





Scantei galbene


Aceasta pagina a fost accesata de 899 ori.

{literal} {/literal}