Umbra
de George Bacovia
Ma prafuise timpul dormind peste hartii...
Se intindea noianul de unde nu mai vii;
O umbra, in odaie, pe umeri m-apasa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poti sa te culci, e ora si noaptea-ntarziata,
Vei scrie, alta data, orice, si tot nimic.
O umbra esti acuma, si pot sa te ridic,
Lasand odaia goala, si lampa afumata...
Ateneul literar, Bacau, iunie 1925
Umbra
Aceasta pagina a fost accesata de 2479 ori.
