Impresii de roman

Impresii de roman

de George Bacovia


Sa tot astepti ca, din cultura secolului, sa prinzi un ce tot mai mult, cind interesante actualitati par a fugi in trecut, este a te apropia, fara sa stii, de inactiune.
De aceea, vreo trei pseudonime cu trecutul lor de poezie in care mai persistau se trezeau, uneori, mereu citind, fara a mai fi scris cit de putin.
In convenirile lor pe care le-ar fi dorit, poate, mai altfel, parea a se auzi din viata orasului un ecou de bogatie si sport.
Ca acei eroi din romane, retrasi intr-unr efugiu de invidiat, isi continuau meseria culturala, fara a documenta vreo tema de arta, imaginindu-si o viata de mici-burghezi, la care poate si parvenisera, dupa nenumarati ani.
In lupta epocii lor pentru trai, se vorbea, acum, de psihologia razboaielor.
Oamenii, insa, ramin nedumeriti cu cit se pretinde mai a fond o viata sociala; ca si cum felul de munca cunoscut a disparut, alte incercari produc un domeniu suspect.
Desigur, dinsii, dupa toate acestea, suportau zile ce nu produceau decit reprezentari de repetuiri ce deveneau peste derizoriu.
La virsta lor onorabila, redau tot masonismul franc sau ocult.
Greutatile si cheltuielile inerente razboaielor ramineau in diplomatia vremurilor.
Cu vin si tutun intrevedeau venirea uitarii, comparind trecutul idilic cu framintarile de acum, si se vedeau intru ale lumii cu diferitele ei surprize.
Noptile isi obloneau fereastra, si, la lumina lampilor, ascultau, fiecare in parte, trecerea timpului, mecanica unei vieti pasive ce le aminteau atitea publicatii si manuscrise ratacite, care toate, revazute, ar fi format un roman simplu sau de sarcasm. Erau prea batrini? Inca nu traisera.
Se dadeau acum sfaturi in cele mai intime parti ale menajului.
Cafea, vin, tigari, creioane, hirtie, in camere oblonite, aratau ca de abia se mai puteau auzi ecourile unei alarme in noapte.
Era aceasta o izolare a unor individualisti indiferenti, cautind in zadar daca n-a mai ramas vreo tigara, si a se resemna pentru a trece noaptea fara somn?
Ce inceata minte, ce vechi balade voiau sa mingiie momente ce se coborau cu intruse injurii...
Unde era candela, luminarea, lampa ... fiecare inchidea becuri electrice, intredeschideau obloane ... iata, e luna cu stele.
                   *
Geme un aeroplan, pe ploaie; trec ciori; taceri de interior; placeri in pitoresc.
Privind in gol ... a parea ca se aud armonii ... a iubi viata ...
In evul mediu ... otrava, somn ... a nu fi ... ici-colo reflective ... Hrisoave domnesti, iubire de tara, brigazi, lasitati ... om ...
Astazi, amor de trecut, invocari de viitor ...
Prin ploaie, alarme, trivoge, latrat din fundul iadului.
De acuma, fotografii expresive ce dau conturul discutat; desigur, pamintul este un animal, apoi fiinte superioare.
Cartile sunt scrise, in ele s-ar putea gasi ultimul cuvint ... cancerul., taraf de lautari ... "si daca anii trec, in fine".
Un text de hirtie de scirs poate fi umplut cu idei de durata de incintare, dar clipe de placeri se doresc nu prea mult vorbite, aproape nici scrise.
Apoi, autorii se vor anonimi ...
Fata cu timpurile de glorii, sufletul pare scazut, sau de abia daca se mentine ceea ce a fost.
Cum lumea sociala este tratata si stiintific, si literar, li se parea foarte greu de a-si reprezenta trecutul lor cu citeva prietenii din tinerete, cu acele discutii despre noroc si munca.
Descriind fiinte si locuri, ar fi dorit sa nu le angajeze la nimic.
Ici-colo, cite un tip cultural obsedase pe atunci prin libatiuni si fumisterii, cu anecdote problematice si de uitare.
Nume, persoane, le erau in memorie; si zile pareau a se fixa ca importante prin risul ce se producea; minute cind cele citite din carti revin vagi cu ... unde mai sunt pentru a mai fi recitite, a fi intelese mai mult ...
Si ca niste tipi culturali ce erau, simtind, din ce in ce, noi adoratori, cautau sa plece intr-ul alt mediu.
O tacere se intercala fata de ce aport aveau ei in oras, dedesubturi, sau, unde acele valori de suprafata?
Parea o defensiva fara sens.
-Da! se realizeaza ...d e la o lume strimta reusim spre una mai larga.
Trebuie sa fim sceptici in ale lumii, si pozitivi in interese cu mai multi, spunea Conservator.
El inscrisese pe vreo citiva ciraci in diferite partide, dupa dorinta lor si aprecierea sa.
Pe unii, in partide taranesti; pe altii, in unele orasenesti.
-Mi s-a facut cunoscut sa va prezintati la diferite birouri.
O multime de nedescris...
In fine, li se realizase un ideal de munca dupa cum planuise, discutase la atitea libatiuni de noapte. Adio, interminabilele discutii cu grija achitarii creditelor la simpatici diferiti negustori.
Dupa ce retinu pe Liberal cu doi asesori, ceilalti plecara cu urari de succes.
Acum Conservator propuse:
-Cu voi am a conduce o gazeta locala, pentru a descoperi talente literare, artistice, politice; mi s-a acordat un fond anticipat. Ma cunoasteti, sunt omul care, odata angajat, se tine de cuvint. La virsta mea, e greu de-a alerga spre variatii multiple.
-Faceti niste tigari, invata el, aratind cutia cu tutun de pe masa, pe cind dinsul isi infunda luleaua de pufait.
-Sunt incintat, stimate maestre, de programul anuntat; sezonul inspre iarna aceasta ne va duce in placute surprize ... si Liberal oferi chibritul aprins celor doi sociali: Democrat si Proletar.
-Nu numai ca trebuie, continua Conservator, dar este si de rigoare sa cinstim actul, adevarat eveniment, prin ceva vin si mezelic.
Sa formam o suma.
Democrat si Proletar sa clateasca sticlele, pentru a le aduce umplute de la sociabilul negustor din sosea.
-Desigur, imediat, ca si facut ...
Din ustensilele lui Conservator se intocmi un mic dejun.
Pe fereastra patrundea o amiaza cu soare si aspecte de toamna.
Vorbeau de tipografie, de abonamente, treburi ce reveneau lui Democrat si lui Proletar.
Intocmiri si adunarea de manuscrise raminea pe seama lui Conservator si Liberal.
Citiva tineri din localitate, care purtau plete, erau necontenit adusi in disuctii; se spunea despre ei ca au caiete intregi de literatura moderna ce va face o adevarata senzatie fata de arta scolastica. Un mister parea ca ei poseda.
Discutiile erau antrenate, cit si bautul. Cuvintele lor capatau ritmuri.
Liberal dadu citire unor strofe de curind achizitionate de la un oarecare viitor colaborator...

Cind ore libere
Suna,
Din vechi acordeon...
De-a zilelor bravade,
Relativ, -
Pardon.

Cind ore libere
Suna,
Uitari, si abandon...
De-a lumii baricade.
Relativ, -
Pardon.

-A! ... ce vrea sa zica? ... si mai departe? ...
-Atit este manuscrisul; am putea gindi noi mai departe.
-Si cum semneaza? ... sau...
-Iata, e fiul unei persoane marcante; mica sa poema trebuie sa apara in primul numar al revistei-gazete, ce merge pe un alt an. Cred ca am discernamantul liber, promis tinarului...
-Dar sa va citesc eu ceva de "persoana marcanta"...
Conservator detasa un volum din biblioteca sa, dintr-o serie contimporana cu acea persoana.
Era o carte cu zeci de ani in urma.
-Sa lasam zisera mai toti in cor. Vom reproduce cu adagiu si versurile din trecut; acum va salutam, onorate tovaras.
-Numarul in continuare al cronicii Revistei moderne il vom face sa apara saptamana aceasta; incep scoalele, activitati culturale; inca o data, maestre, va salutam.
Ii petrecu pe scara.
In larga odaie de la etaj, Conservator ramane singur, turnindu-si din vinul rezervat de colaboratori, de a nu raminea pe ginduri.
Liberat cu scoala, avea indestule lucruri deja publicate; acum, in urma, discutiile sale formau manuscrise la cunoscutii sai.
In singuratatea sa, venea ecourile orasului.
Pe o banca, intr-o alee retrasa, la gradina publica, Conservator si lIberal vorbeau privind printre copaci peluzele de iarba, stropite, precum si aleile...
Era ora de seara cind trebuia sa soseasca si muzica.
Vor sta citva timp, aici, apoi vor pleca la "Sopron", loc preferat, la un han in ograda.
Aveau vorba de a se intilni acolo, si cu ceilalti.
Intilnirile aveau loc numai in vreo doua localuri publice.
Viata mergea antrenant.
Parte insurati, cu copii, parte asteptind ocaziuni de casnicie.
Dupa citeva cintece rasunatorii din fanfara, pornira spre intilnire.
Printr-o intrare separata dadeau in ograda la "Sopron", in care asteptau ceilalti la lumina unei lampi de parete, cu salam, cascaval, chiar si alune.
Sosi si vinul...
Baietanul de serviciu se adresa si primea instructiuni, mai mult de la Liberal.
Democrat si Proletar adusese corecturile de la tipografie. Nu era aici locul de a le revizui; erau aratate, si conveneau a aranja numai ordinea paginatiei.
Intr-un ziar local, revista era anuntata de aparitie.
Ca si in ceilalti ani, ea va fi trimisa la mai toate redactiile din tara.
Entuziasmul era ridicat.
Aveau colaborarea mai multor tineri de elita si angajari de abonamente.
Revista, de la aparitia ei, a fost propusa de Conservator; plusul pentru intretinerea ei servea pentru libatiuni.
In seara aceea, consumatia fu socotita de Liberal si statura pina tirziu. Iesirea lor fu prin ograda, iar la capul strazii, dupa ce ii saluta gardistul de noapte, o luara spre case.
Conservator era insotit de Democrat intrucat si el statea in aceeasi parte.
Conservator impinse oblonul la fereastra, aprinse becul si gindea la cele spuse, intim, de catre Liberal. Liberal era numit sef provizoriu la un oarecare departament; guvernul ii remarcase cultura sa politica.
Conservator isi prepara o cafea aromata si se culca.
De fapt, cultura lui Conservator formase pe multi muncitori politici; casa sa era un laborator social.
Plecarea lui Liberal pentru oricit timp, ideile se urmau mai departe, si la Revista moderna veneau manuscrise si din capitala.
Din cind in cind, carti, reviste, soseau la redactie, facindu-se dari de seama, de unii si de altii. Revista aparea cind saptamanal, cind lunar.
Prin scrisul lor intilneai: individualism, tovarasism, libationism etc. Dorind a fi liberi, o libertate culta, ei erau sociali educatori.
Aceste toate urmasera in citiva ani; parea treptat ca nici n-au fost. Conservator pleaca la tara; lipsa sa trecea neobservata. Liberal, se presupune ca s-ar fi stabilit in capitala.
De ceilalti nu se mai stia nimic.
Prin partile acelea, literatura nu se mai producea; oamenii eau grabti. Fumul de la multele fabrici producea ploi, ce opreau celelalte indeletniciri; preocupari industriale si economice.
Nimeni nu mai stie de acele localitati.
In schimb, cineva ar fi putut observa citeodata un domn cu plete sub o artistica cascheta; in citeva dati fusese sarbatorit.
Figura sa evoca literatura locala din trecut. Intr-o lucrare a sa descria asta, provocind o visare duioasa. Un agent ii desfacea din diversele sale brosuri si carti.
Pe strada cu mici ateliere, un depozitar de vinuri, fiindu-i si admirator, il lasa la o garafa cu pahar; aici isi scria poetice lucrari; nu departe pe aceasta strada era si locuinta sa. Era posesorul unui titlu universitar; firea sa artistica insa, il indemnase spre literatura, ce il punea alaturi de unele valori politice.
In unele zile gasea, pe la hanuri, trasuri de tara; se ducea la cunoscuti, care il primeau cu placere.
Pe linga verva sa de fin intelectual, aducea cu sine gustoase comestibile din oras.
La ei gasea, in schimb, preferatul vin taranesc, ce-i producea insemnari pentru caietele sale.
Pe linga unele angajari oficiale, era un corifeu cultural care folosea multora.
In zilele cu fermenti de toamna parea ca asculta romante noi si vechi. Se vedea, apoi, in camera sa, unde numai munca alunga un marasm neinteles.
Anii treceau cu mici note distincte.
Daca in vremea sa n-ar fi fost trenul, ar fi umblat cu pusca pe meleaguri.
De multe ori era prin multimea din gari, prin orase mai mari sau mai mici.
Prin aceste orase, un pictor ii facu portretul, sub denumirea Un poet al toamnei.
El obtinu un numar de fotografii, copie.
Iubirile ideale erau fugitive, le gasea in carti, le zarea prin lume.
Un avion, un vapor, ca niste promisiuni amagitoare, il intretineau pentru alte dati.
Scrierile sale se vindeau in mai multe editiuni.
Isi putea acum trata vreun lautar gasit in locuri discrete, inspirindu-l a compune o melodie la vreun vers de-al sau.
Treceau zile cu baut si fumat, ca, apoi, sa urmeze pauze de reconstituiri.
Frumosul si uritul vietii se urnea cu minutarul la vale si la deal pe cadran.
La virsta sa scapase de tentatiile insuratoarei; o veche cunostinta ii era aproape ca tovarasa.
Si daca ecourile vietii strigau de diferite ambitiuni, felul sau format avea un ecou mai deosebit.
Viata e atit de scumpa, ca nu se poate a o pretui exact.
Un vals, un ecou al tribulatiunilor  de pe strazile cu autoritati, si de la cele comerciale venea in locuintele marginase.
Un tinar, in una din zile, se atasa la acest singuratic artist: isi intilnea maestrul cind pe acasa, cind in oras.
Era un tinar doritor a se instrui socialmente.
Ei stateau indestul timp pe plaja riului din unele parti mai pitoresti; acolo Maestrul raspundea intrebarilor ingeniosului student, despre mitologie sau panteism.
Spre seara,  se ridicau mergind catre casa.
Maestrul, fumind, facea istoricul unor locuinte intilnite, proprietari cu dispozitiuni culturale, si chiar de una in care copilarise.
Povestea obiectiv, si abia observa ca insotitorul era induioasat pina la lacrimi.
II recomanda o brosura din aceste cunostinti, pe care dinsul n-o mai avea, indicindu-i unde ar mai putea-o gasi.
Profesorul de tara sosit isi trase brisca sub sura din ograda fostului sau coleg; printre cunoscuti, zis Maestrul, sau Poetul.
Tocmai venea si domnia-sa cu nedespartitul student, de pe stradelele cu strujeni si paie, ca in zilele de tirg.
Dupa salutare si prezentare, Maestrul X lua din cuti de scrisori gazeta locala.
Tot ce interesa pe profesorul sosit era deja publicat si aprobat.
Multumire de nedescris ... Studentul nu intelegea nimic din toate acestea. Auzea: adaus, reparatii la localul de scoala, staruinti depuse de dumnealor si de altii; toate acestea il ingrijorau de anu vedea si pentru sine un viitor prea complicat.
Fura poftiti in casa. Amicul sosit isi scutura afara surtucul prafuit, depunind pe masa portofelul cu bani si cu acte.
Ora de prinz se apropia; discutau despre aceasta in mai multe feluri.
Se decideau cu greu.
Tinarul se hotari sa plece.
Peste putin timp cei doi amici iesira si ei.
Vor aproviziona un prinz de prin apropiere.
In drum, invatatorul dadu niste parale unui satean cu care venise, spunindu-i ca va pleca a doua zi ante meridian ... adauga Maestru.
De asemenea tirguielile se termina si ele.
Erau acum la masa cu cele aduse. Poetul, Maestru, la toastarile ce deveneau sustinute, citi o poema de a sa destul de profunda, intre trist si veselesc.
Se vorbeau foarte multe. Deodata, o toba repetind o cadenta andante, apoi fluiere si completari base, facu de a trezi convivii: tineret din aceeasi curte alerga in strada.
Era un mars funebru. Cadenta andante se auzea indepartindu-se; cei care luasera parte la spectacol se intorceau cu exclamari grotesti.
Greutatile sociale intrau in discutii. O poezie manuscris a tinarului fiind citita lasa o ingindurare pesimista. In curs de publicare, profesorul vorbea de lucrari didactice intocmite de el.
Tovarasa Maestrului ii lasa singuri la cafea.
A doua zi, ramas singur, Maestrul, la masa ce amintea placerea de ieri, continua bautul din vinul ce mai era, adaugind prin scris la romanul cu amintiri, din care unele, facindu-l sa rida, nu le retinea exact.
Activitatea ce incepuse in strada ii amintea drame traite si citite, apoi timpul devenea uniform.
N-ar fi voit sa cedeze ca secolul sau a trecut.
Observa ca foita de tigara se terminase; isi infunda o lulea.
Parea ca demonstrase un mister, si stiinta ducea zilele mai departe.
Din cealalta odaie tovarasa sa veni intr-o haina intima.
Orele treceau aoi variate prin convorbiri mai mult banale, pentru ca altele mai de seama sa se insereze ca si cind n-au fost.
Din scrisul sau nu reiesea ca ar indeplini conditiile unui roman.
Unii cunoscuti il intrebau pina unde a ajuns, si cind il publica ...
Natura cosmica intretine pe oameni, dar interesele o indeparteaza.
Spre seara, cu un baston, Maestrul trecea incet pe linga gardul parcului stropit si iluminat de seara.
Functionari si muncitori se duceau spre casa; prinrte copaci se vedeau plimbatori si sedentari pe banci.
Orchestra evoca anii tineri si, poate, mingiia maturitati...
Din umbra, trecatori, pentru putin, se uitau in parc. Spre centrul orasului se vedea lumina mai mare si un zvon mai activ.
Porni inspre acolo; se saluta, in treacat, cu unii ce-i erau cunoscuti, altii mai putin, dind iarasi in strazi cu miros de flori, umbre si voci din sufragerii.
Se inturna spre cartierul in care locuia.
Ziarele continuau pariuri economice; aceasta se vedea si la multimea de prin localuri; amintind de acei betivi intelectuali propagatori benevoli a culturei politice prin cartier.
Ajuns acasa isi puse o haina de noapte si se culca.
-M-am impacat cu lumea, isi spunea; omul e rau din cauza unei proaste alimentari, incolo viata e numai discutii.
In intunerec, sezind pe spate, nefiindu-i somn, se perindau amintiri din orase mari, unde studiase.
Alunga minutele care voiau sa spuna ca viata n-are nici un snes.
Ii venea s-aprinda veioza ca sa indeparteze umbre dintr-un timp antic si primitiv.
In scrisul sau tratase o cultura mostenita care de abia o ducea mai departe, ascultind tacerea prin care, insa, treceau si multe contradictii.
Inchizind amintirile, timpul parea ca profetizeaza viitorul, dar, deodata, viata sa era fara nici un inteles.
Conventionaluri, cari mai de cari mai derizorii, voiau parca sa epuizeze scrisul.
De afara se auzea un inceput de ploaie; ploua incet.
Pasi grabiti treceau in noapte; un motiv mai mult de a-si continua cugetarile, unele - de o poltiica artistica, altele - de o politica comuna.
Un freamat de copaci uzi se repeta cind si cind, povestind apropierea toamnei, cu fructe si vin nou.
Interiorul in care se afla arata slab unele obiecte.
O frica de existenta, ii schimba figura in zimbete dureroase, desi prin vecini, fiinte si oameni dormeau cu un program normal pentru ziua de miine.
Tristeti vechi sopteau printre case; mici asocieri sinistre produceau numai moarte.
Voia dar lipsea curajul de a aprinde o lumina obiectiva, pentru a se stinge aceste iluminatiuni hidoase.
Noaptea uda trezea povesti, cu inchideri si deschideri din ochi.
Ridicat pe marginea patului, inghiti un rest de cafea si fuma o tigara.
Ziua se ivea uda cu citeva semnale de munca.
La birou, cu zile de ura, se trezea din plimbarile prin camera, notind cu creionul pe un caiet ajuns la un rest mic de pagini, soptindu-si mici rugaciuni si chiar facind cite o cruce fugara.
Din oala, vinul, tovarasul necesar in timpul scrisului, intretinea inscriptia.
Afara era vint cu soare rece, a unei zile pustii.
Fiind sigur avea placerea celor scrise ca si cind ar fi regasit un bun pierdut.
Teama de existenta aducea si acest vint a unei zile pustii.
Se lasau taceri.
Dintr-un fotoliu i se parea ca este adus la judecata.
Verdictele erau crincene. Visa sau era o detestabila realitate?...
Parea ca s-aud cintece triste de trubaduri descurajati, iar vintul fugarea o comedie de ris.
Care cu butoaie de vin pe strujeni treceau incet, amintind placeri de ani rodnici.
Viata isi ducea poema de chefuri si somn.
Acum se vedea intr-un castel, in munti, cu fermecatoare princese, sau la un tarm de mare; acum, era in strada burgheza.
Zarindu-si chipul in oglinda, revenea nevoia une danturi, unor ochelari, unui cornet acustic.
Ziarele spuneau de reconstructiuni, reconstituiri si omenesti binefaceri.
Sarcastic sau ca un miriit de avion treceau ore.
De la vecini, tovarasa sa ii prezenta un taler cu citeva bunatati de coliva prafuite cu zahar si o cana cu vin pentru pomenirea mortilor.
Virtual, pe strada, alunga parca ingeri nevazuti si formule scrise prin cimitire ... aici zace robul lui Dumnezeu ... valea-plingerilor ... sit terra levis ...
Pendula veche suna: au fost ... au fost ...
Coperisurile, gardurile erau spulberate cu zapada; frigul colinda ca o simfonie cu clopotei; tirgul se acoperea de iarna ...
La gratarul sobei, Maestru isi incalzea miinile; pasari de iarna se lasau prin curti si pe drum.
Se descurca si se vorbea de aprovizionari casnice.
Zilele treceau cu actiuni incete si, dupa putin timp, incepu sa ninga intruna. Noptile erau lungi si geroase; pina tirziu s-auzeau zurgalai de la sanii.
Placi de gramofon, aminteau, multimea din baruri, patinaj si drumuri cu zapada; propuneri de edituri simple si artistice se discutau, se incredintau manuscrise cu sperante diferite.
Colindatori glasuiau in noapte urari de Anul nou, iar zile de repaus faceau tirgul un peisaj tacut.
In primavara, prin constiinta, unul gospodar rural, maestru se deplasa, la tara, pentru un oarecare timp.
Domnul cu cascheta si plete nu mai poetiza strazi din oras, si poate, urmau, la multi, intrebari intime, ca timpul schimba...
Aci, Maestru devenise intrucitva folositor. Sotia sa, impreuna cu o taranca atasata de apartamentul lor, il distra cu inventiuni economice.
Viata oraselor mai continea personalitati ca dinsul, urmarind frumosul atit de efemer.
In putin timp el forma in comuna mentalitati politice si-si ducea mai departe felul sau de cugetari, oprindu-se acolo unde intrevedea posibilul.
Satul cu aerul sanatos, cu liniste, dimineti si cu roua, si vinul de care se interesa mai mult, antrena spre a se crede lasat in pace.
Conturile cu misitul unor editari facu sa inceteze parte din maruntele negustoresti, apropiindu-l spre un buget mai precis.
Cind si cind, ca un instreinat mai revedea orasul asteptind in trasura pe insotit si care oprea pe unde avea treburi.
Un orizont larg il insotea la intoarcere; cinsteau la vreun han de popas.
Vocile pareau infundate, si convorbirile - un inteles nedefinit.
Tot astfel ajungind in sat, latraturi, strigate, sau ragete denuntau izolari ca pentru acei saturati de orase.
Se despartea temporar de oameni, cu aceleasi presupuneri de simpatii si sentimente, ce apoi se pierd.
Cu timpul se lasau uitari si iertari.
Critica umplea pagini despre operele sale...
La conferintele de la club, Democrat trezea aplauze cu citate din acest autor.
Se parea ca socialul intirziase si trebuia grabit spre o cultura noua.
In larma celor debitate se intrevedeau pretentii si nepricepere contra carora, in lume, trebuie o masca.
Anii treceau cu delectari diverse si monotone.
Aceleasi orizonturi; ideologii taceau, se reinnoiau, ca, apoi, sa devina opere de arta.
Traia intr-o confuzie de a nu face nimic. Timpul trecea si nu se mai stie
spre ce evoluari mergea viata sa.
Duminici ... cintece, de scripcari, melancolice, sau de jale ...
Ingeri cazuti, reabilitind pentru un paradis pierdut ...
Parea un socialism ... daca nu se poate pronunta usor, probabil ca ar fi comunism.
A, ce moment de a apartine dreptati, pe care, intrucitva, o concea, fata de fericirea negasita nici in turnul de ivoriu.
Da, era insa impacat.
Pleca inaintea altora...
O luminare ardea linga un cadavru, nu era decit Maestru.
Fu inmormintat ca un crestin.
Multi l-au admirat, mai putini nu stiau nimic ...




Impresii de roman


Aceasta pagina a fost accesata de 1182 ori.
{literal} {/literal}