G. St. Cazacu-Delarast - Simfonii de seara

G. St. Cazacu-Delarast - Simfonii de seara

de George Bacovia



Desi la primul volum, d-l Cazacu-Delarast ne da aceste Simfonii de seara, mestesugit executate, indreptatindu-ne a crede ca avem de a face cu un poet format, ajuns la maturitate artistica.
Poezia sa nu este acea umplutura intalnita la unii poeti in lupta cu arta versificatiei, ci este poezia definitva, bogata in imagini poetice bine prinse; este poezie impregnata de un lirism trist.
Pentru intarirea afirmatiilor de mai sus redau prima simfonie:

Viata noua-au prins salcamii,
Si cutremurul de ramuri
Prinde viata-n raza lunii
Care tremura pe geamuri.

Poleitu-si-au banutii
Sunatorii plopi, din poarta;
Adieri pornite-n taina
Armonii de vise poarta.

A-nnoptat; batranii-n prispa
Abia prind sa-ncheie sfatul...
Cand il vezi de pe colina
Pare-un stog de fin tot satul.


Natura, artistic redata, o gasim in majoritatea poeziilor, din care citez spre exemplificare:

Briu de-argint soseaua taie
Printre trimbele de grine;
Luna - ochi de vilvataie -
Peste turlele batrane.

Arde-n virf de plopi si-mbraca
Tot cuprinsul in vapaie...
Argintii vedenii joaca
Pe motate cusmi de paie.


Intalnim pe alocuri o sensibilitate vie, cum este in poezia Doi stingheri:

Salcie pletoasa, trista, plangatoare,
Umbra-ngenuncheata la rascruci de drum!
Salcie stinghera, plansul tau ma doare,
Ca aceleasi vinturi fringe-ne-or de-acum.

Cetind intreg volumul, vedem ca nota caracteristica a poetului este mai mult melancolica produsa de serile de toamna ploioasa.
Un tablou impregnat de un colorit monoton gasim in Inceput de toamna:

Pic ... picura ploaia.
Mormint mi-e odaia!
Reci neguri pe suflet m-apasa...
Si-n vilnicul ei de matasa,
Fecioara mihnita e ploaia!


Muzicalitatea distinctiva a poeziilor numite cu drept cuvant Simfonii ne da posibilitatea sa ascultam o orhestratie condusa cu maiestrie:

La margini de stat, fintina suspina;
Suspina cantarile mele!
La margini de sat, fintina suspina,
Iar cumpana-n noapte matanii inchina...
Si neguri pe suflet cad grele.
                    (Litanii)


Melancolia, produsa de noptile lungi de iarna, cu ninsori linistite, o intalnim si in poezia Gind de iarna:

Sub troian se zbate viata mea pustie!
Vis nebun inchis in suflet - biet canar in colivie -
Isi traieste nemurirea sub portaluri darimate...
Flamuri albe noaptea-ntinde pe cetate!


Dintre poetii tineri, putem spune cu drept cuvant ca d-l Cazacu-Delarast este unul dintre acei fericiti care a apucat-o pe drum drept.









G. St. Cazacu-Delarast - Simfonii de seara


Aceasta pagina a fost accesata de 536 ori.
{literal} {/literal}