G. St. Cazacu - Calea sangelui

G. St. Cazacu - Calea sangelui

de George Bacovia



Domnule Cazacu,


Am citit cu o deosebita satisfactie volumasul dumitale, Calea snagelui - atat de simplu ca infatisare - in care vibreaza sufletul unui adevarat poet. Sufeirntele ce le-ai vazut si trait m-au induiosat.
Nicaieri nu ni se zugraveste mai sfasietor si mai impresionant zilele de zbucium ale maretei noastre epopei ca in lucrarea dumitale. Sunt pagini care storc multe lacrimi.
Calvarul celor invinsi de soarta, nu de dusman, ne este infatisat in icoane vii:

Invinsii sa-si culce pe umedul lut,
Convoiul opreste-n amurg!
Ca lutul, ca cerul si sufletu-i mut...
Si spinii cununii mai tare s-ascut...
Si ploaia, si singele curg!
               (Calvarul, p.21)


Lucrarea aduce o nota originala, iar pe alocurea ne da tablouri picturale, artistic executate.

Seara peste culmi asterne
Umeda marama;
Codrul pe poteci isi cerne
Fluturii de-arama.

Doi plopi frinti, in departare,
Umbre reci resfira;
Si prin crengi uscate pare
Moartea ca respira.

Asfintitu-ntreg e-o rana
Calda, singerinda...
Impietrita, o catana
A ramas ... "in pinda".
                (La Olt, p.14)


Cu fondul atat de clar si forma impecabila Calea singelui ocupa un loc de cinste in literatura noastra; si eu nu pot decat sa te felicit.






G. St. Cazacu - Calea sangelui


Aceasta pagina a fost accesata de 629 ori.
{literal} {/literal}